Fat-Frumos

El príncep encantador o príncep blau és un personatge dels contes de fades que ha esdevingut un arquetip. És un home jove, atractiu i cortès, que reuneix totes les qualitats i atreu les dones. La seva funció a la història és la de rescatar la princesa o noia en problemes o bé esdevenir el somni romàntic de matrimoni de la protagonista femenina. Es tracta d'un personatge pla i idealitzat?!
Chiar, asa, sa nu existe?!! :-p

Momentul ”potrivit”

Due to recent activities, m-am poticnit cu ideea de moment potrivit...care ma induce intr-o dilema,mai degraba din cauza adj.”potrivit”,cuvant, evident subiectiv.La nivelul caror masuri experimentale,”potrivit” nu mai depinde de noi, ci de ”nebanuitul” destin?! Afterall, doua persoane ajung sa prinda cunostiinta unul de celalalt in preajma aceluiasi timp, datorita complexului lor emotional,castigat de-a lungul vietii..Dezvoltandu-se in acelasi sens, ajung in a-si dori/exprima/face intr-un acelasi timp un acelasi fel de activitate...therefor , timpul potrivit e nimic altceva decat rezultatul unor decizii anterioare,luate in detrimentul altora..(more or less right)
Momentul nepotrivit, in schimb...presupune constientizarea perechii lui antonimice..deci, pentru a manifesta sub o forma ideea de ”moment nepotrivit”,subconstientul tau trebuie sa recunoasca conceptul de timp potrivit ( si ceva mai mult decat atat)
Circula o vorba prin mintea mea de ceva ami bine de 3 saptamani : ”Un lucru nefacut la momentul potrivit,isi pierde sensul de a mai fi facut”..si dupa multe nopti nedormite..gandesc ca ar trebui interpretat mai degraba ca un indemn la initiativa,de a nu rata momentul potrivit atunci cand il constientizezi.Dincolo de aplicatia pur idilica,care involuntar mi-a aparut initial in minte,ceva mai tarzior am ajuns si-n domeniul artelor...poate datorita caracterului practic al verbului ”a face”.Marile creatii se nasc , in principiu, din nevoi...iar nevoia de moment potrivit tinde sa fie o treapta superioara nevoii sfinte de recunoastere si apreciere,ea ingloband in sensul ei un amalgam de vointa, afectivitate, atentie si motivatie...si un proces cognitiv ..( mai ales...pana ajungi sa crezi/vezi/simti...ca asta e momentul potrivit ..incredibil,huh?! )
Adevarul e ca un simbolist, in timpul realismului, nu se bucura de o apreciere considerabila, ci mai degraba de un dispret milos.Fiind momentul realismului, creatia lui ar trebui damnata/ignorata doar pentru ca ochii civilizatiei momentane sunt prea obositi sa accepte, ba chiar sa perceapa si o altfel de daruire?! Ar trebui creatia lui sa-si piarda sensul de a mai fi facuta?! Istoria zice NU.Voi?!
En conclusion (pour moi, pour vous), data viitoare cand intalnim dorinta de a face un lucru, n-ar fi mai eliberator (macar) sa invingem aceasta tehnica a amanarii,care se hraneste cu timpul nostru si sa actionam in consecinta gandurilor noastre( sedimentate cat de cat)...?!
Altfel,regretul unui lucru nefacut nu si-ar mai avea sensul..caci am o vaga impresie care tinde sa prinda radacini, cum ca momentul potrivit devine ”nepotrivit” atunci cand noua ne e teama de a lua initiativa.
To be continued..SOMEDAY :)

:(

”DOR, doruri, s. n. 1. Dorință puternică de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva drag, de a reveni la o îndeletnicire preferată; nostalgie. ◊ Loc. adv. Cu dor = duios; pătimaș. 2. Stare sufletească a celui care tinde, râvnește, aspiră la ceva; năzuință, dorință. 3. Suferință pricinuită de dragostea pentru cineva (care se află departe). 4. (Pop.) Durere fizică. Dor de dinți. 5. Poftă, gust (de a mânca sau de a bea ceva). De dorul fragilor (sau căpșunilor) mănânci și frunzele. 6. Atracție erotică. 7. (Pop.; în loc. adv.) În dorul lelii = fără țintă hotărâtă, fără rost, la întâmplare. – Lat. pop. dolus (< dolere „a durea”). ”

Mi-e dor de atatea lucruri..incat sfarsesc tragic prin a-mi fi dor de mine.


Dar cel mai mult..

Si tu no vuelves, se secarán todos los mares
y esperaré sin ti
tapiado al fondo de algún recuerdo
Si tu no vuelves, mi voluntad se hará pequeña
me quedaré aquí
junto a mi perro espiando horizontes...

Si tu no vuelves, no quedarán más que desiertos
y escucharé por si
algún latido le queda a esta tierra
que era tan serena cuando me querrías
había un perfume fresco que yo respiraba
era tan bonita, era así de grande, y no tenia fin......

Y cada noche vendrá una estrella a hacerme compañía
que te cuente como estoy y sepas lo que hay
dime amor, amor, amor....estoy aquí, ¿no ves?
Si no vuelves no habrá vida no sé lo que haré

Bai ,ce i frumos si elegant la inceput se face...asadar..La multi cati ani ne tre sa ne facem meandrele si sa o tulim dincolo!!!
Vorbesc de ceva timp cu un prieten drag tare si realizez la un moment ,ceva cam intarziat ce i drept, ca ne aflam in timpi diferiti ...adica tovarasul e parte din trecutul meu ,iar eu din viitorul lui...( e vorba de fusul orar)..adica la moartea mea, el mai are ceva ore de petrecut cu mine...imi place ideea asta.Vrand,nevrand,ma trezesc constientizand ca omul e parte integranta si mai nou, permanenta din imaginatia mea,lucru care nu stiu cat de confortabil este pentru dumnealui..de altfel,mi a si marturisit intr-o facebookareala grabita ca nu si ar dori sa faca parte din visele mele scandalos de nebunesti si lipsite de coordonate de orice gen..si eu care credeam ca i un taram ,pe cat de nebulos, pe atat de spectacular...ha!
soo...for all those of you, who happen to have prieteni dusi de fusul orar in timpi aiurea....let s make a deal! go there and grap them...sa mai stergem oleaca praful si in imaginatia asta!

”si nu mi da pace,drace,nu ma lasa sa dorm...ma tot cheama sa zbor” :-p

ps: aparent cum iti incepi anul,asa ... :)