Zile ntregi si nopti la rand, ma instalez comod la sesiuni confesionale cu noua mea prietena, Foamea, sau Fo a mea, cum ii place sa o alint. Ea spune ca mi apartine, ca mi serveste umil, si pare increzatoare ca nu ma va parasi vreodata. Eu nu pot sa i raspund decat printr un zambet amar , indicator de apreciere a loialitatii.
Amu, sa fie vreo cateva zile,imi marturisea cum simtea puternic nevoia de maini butucanoase care sa o framante precum se framanta painea de tzast, sub cuptor din chirpici..simplu,dar exact cum trebuie. Mainile n au intarziat sa apara iar extazul ei era de nedescris. Mi a soptit jucas ca s a indragostit.Da, de maini butucanoase.
Posesiva din fire, am gonit o.
Insistenta din fire, ma roaga in fiecare zi sa ramana, ba chiar mi a propus sa mi plateasca mai mult pe chirie. M a asigurat ca maini butucanoase nu o iubeste si ca... fara mine nu se poate imagina.
Am iertat o. Pana la urma, ii doar un copil tamp, confuz.
Intr un moment de slabiciune, i am spus totusi ca ma face sa ma simt vie,iar de atunci suntem nedespartite.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
