0
Ador calatoriile cu trenul...Recent s a intamplat sa nu mai prind loc intr-o aripa a acestor minunati pegashi..dar departe vreo amaraciune de vreun fel sau altul, caci a fost prilej de mare manifestare a solidaritatii umane.
Recunosc ca nu ma grabesc in genere sa prind trenul, dar cu tot cu intarzierea de rigoare a stimabilului loccomotor(gen 30 minutes)si tot a fost cu neputinta ca eu si cei inca 9 omuleti in piciorushe (de mon vagon, adeca) sa gasim vreun loc albastrit.Dar, fiind oameni si parca vorbind aceeasi limba a celor ne-norociti, gasit am in final fiecare locul sau de praf.
Si suita de momente care m a imbucurat cel mai tare fost-a cand un nene.. nu prea pretentios dumnealui de fel..si tot suspendat ca si noi...a sharuit, cu sincera inima, ziarele dansului cu randuri de curiosi si.. toti am uitat o clipa trecerea timpului,citind articole de duzina.Apoi cand un baiat a cedat locul sau unui copil, cam plictisit si obosit...sau cand i s a oferit unui garcon, cam tatuat ce i drept..o gura de apa,caci carase nitzel.
S au vazut acolo, atunci, mai multe culori.O camera foto poate ar fi reusit sa faca dovada acestui minunat peisaj...nuante de oameni, insetati cu totii de noutate si predispusi in a arata ce era mai frumos in noi.
Si nici ca se puteau nimeri mai bine insetat cu predispus decat intr-un spatiu inchis,dus pe shine lucitoare... :)
Cu trenul
Ador calatoriile cu trenul...Recent s a intamplat sa nu mai prind loc intr-o aripa a acestor minunati pegashi..dar departe vreo amaraciune de vreun fel sau altul, caci a fost prilej de mare manifestare a solidaritatii umane.
Recunosc ca nu ma grabesc in genere sa prind trenul, dar cu tot cu intarzierea de rigoare a stimabilului loccomotor(gen 30 minutes)si tot a fost cu neputinta ca eu si cei inca 9 omuleti in piciorushe (de mon vagon, adeca) sa gasim vreun loc albastrit.Dar, fiind oameni si parca vorbind aceeasi limba a celor ne-norociti, gasit am in final fiecare locul sau de praf.
Si suita de momente care m a imbucurat cel mai tare fost-a cand un nene.. nu prea pretentios dumnealui de fel..si tot suspendat ca si noi...a sharuit, cu sincera inima, ziarele dansului cu randuri de curiosi si.. toti am uitat o clipa trecerea timpului,citind articole de duzina.Apoi cand un baiat a cedat locul sau unui copil, cam plictisit si obosit...sau cand i s a oferit unui garcon, cam tatuat ce i drept..o gura de apa,caci carase nitzel.
S au vazut acolo, atunci, mai multe culori.O camera foto poate ar fi reusit sa faca dovada acestui minunat peisaj...nuante de oameni, insetati cu totii de noutate si predispusi in a arata ce era mai frumos in noi.
Si nici ca se puteau nimeri mai bine insetat cu predispus decat intr-un spatiu inchis,dus pe shine lucitoare... :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
