Clocotind de nerabdare,curiozitate,nevroze sau pur si simplu indiferenti si complacuti unei situatii cel mult viabila,cu totii simtim cum pe masura ce inaintam ,suferim de tumori intelectuale ce se dezvolta cu o rapiditate crescanda.Totul in jur deranjeaza : de la teama de moarte, pana la mirosul fin al unui parfum scump,de la dragostea de nestapanit pentru aproape la neincredere,de la senzualitate la ambitii politice...si ajungi sa confunzi termeni precum ”vicios” sau simpla ”nebunie”.
As fi vrut sa scriu despre metode felurite si inedite de a vindeca acest cancer moral.As fi vrut sa pot propune meditatia si reflectia sau chiar critica,insa niciuna nu va elimina invidia,gelozia,dragostea de bani sau chiar manii filosofice si religioase.Sunt parti din sufletul nostru care se cangreneaza,care se dezvolta prea mult in dauna altora, unele atingand chiar pragul putrefactiei.
Si daca totusi ar fi acolo un tamaduitor al viciilor noastre,ne-ar conveni sa ne fie extirpate treptat parti de suflet, sa colindam asa amputati prin viata,fara simtamantul mandriei?Ne-am permite astfel de pierderi interne?
Probabil ca nu.Pentru ca cel mai adanc,poate de multe ori inconstient,scop al omenirii este nimeni altul decat manifestul puterii,in orice context fizic sau spiritual ne-am afla.Operatiuni spirituale eficiente de extirpare a cancerului moral nu prea,metode felurite si inedite de a detine puterea,prea multe: de la iubirea mult slavita a crestinismului,la setea de razboi hitleriana. si aici intra cel putin mii de ani de existenta umana.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu